Table of Contents
Administratorul special al lui Dinamo îi desconsideră în continuare foștii mari jucători. Ultimul intrat în vizorul lui Andrei Nicolescu, patron și “cofondator”, este nimeni altul decât Ionel Dănciulescu, care a îndrăznit sǎ exprime o simplǎ părere la televizor.
L-am văzut și pe Dănciulescu, era deja vehement și dăduse verdictul cu ce trebuie făcut. Ar fi fost mai bine ca toți cei care sunt super vehemenți să fi ajutat clubul când avea nevoie.
Danciu a ajutat
Ce reprezintă Dănciulescu în goluri, statistici și trofee pentru Dinamo este de notorietate printre dinamoviști, eu doar am făcut cunoscut opuniei publice, ieri, într-o postare pe Facebook, implicarea fostului jucător și în lupta pentru salvarea clubului. Pe scurt, în vara lui 2020, omul acesta a oferit programului DDB toate trofeele, medaliile, plachetele, tricourile și restul obiectelor ce aveau legătură cu Dinamo, pentru a fi scoase la licitație. Banii astfel obținuți au mers către licența pentru Liga 1, sezonul 2020-2021.
Danciu înseamnǎ însă mult mai mult.
În articolul de față o să vǎ ajut să înțelegeți despre cine vorbește Nicolescu cu atâta lejeritate în aroganță, vinovați în acest sens fiind și o parte a suporterilor dinamoviști, care l-au încurajat prin pasivitatea lor să le atace foștii mari jucători.
Momentul Iunie 2009
Meci FC Argeș - Dinamo, la finalul unui sezon dezamăgitor pentru câini. Început cu speranța de a ajunge în Liga Campionilor prin cucerirea titlului, acesta se termina cu un eșec umilitor la Pitești, 5-2, campionatul fiind deja compromis.
Momente tulburi, însă într-o perioadă când Dinamo era Dinamo și câinii lui erau câini!
Dupǎ ce echipa favorită reuşise egalarea prin Zicu, ultrașii au intrat pe teren să-i confrunte pe fotbaliştii lui Mircea Rednic despre care credeau că sunt “trădători”. Torje, spre exemplu, a încasat un scuipat în plin, vizați de suporterii furioși fiind și alții.
După câteva momente de uluialǎ, pe teren au pătruns în forțǎ jandarmii, echipați cu bastoane și gaze lacrimogene.
Aici intrǎ în scenă și Danciu, un episod alături de multe altele pe care nici un suporter al lui Dinamo nu ar fi trebuit să le uite.
Corbul se bagă efectiv în meleul creat la spărtura în gardul tribunei, protejându-i astfel pe ultrași. Cu o forțǎ interioară remarcabilă, numărul 10 s-a interpus între jandarmerie și suporteri, stând cu o mână prinsǎ de gard, până când prin spărtura respectivă s-a refugiat și ultimul câine. Decarul a încasat atunci gaze și pumni cot la cot cu ai lui.
Acesta este Ionel Dănciulescu și acela era Dinamo atunci!
Atunci și acum
Recent, după incidentele cu UTA Arad, Andrei Nicolescu l-a trimis cu mandat pe juristul clubului să se declare parte vătămată în fața procurorilor, permițând astfel declanșarea abuzurilor ulterioare ale mascatilor asupra suporterilor săi.
Sesizați diferențele!?
Sunt ca de la cer la pământul în care unii dintre dinamoviști ar trebui să simtă nevoia să intre de rușine.
Daniele, și tu, și Danciu vreți binele lui Dinamo, dar datorită faptului că nu vă bagǎ nimeni în seamă vorbiți echipa de rǎu. Ăsta cât a fost la Dinamo în funcție a fost mai mult decât Mutu, iar acum îl pupă în fund pe Neom.
Comentariu semnat “George”. Unul dintre alte zeci de dinamoviști de tip nou, care îl înjură pe Danciu de ce nu știu și pe mine odatǎ cu el, după ce i-am luat apărarea.
Suporterii lui Dinamo băgați sub autobuz de Nicolescu se află actualmente sub control judiciar, măsură care le îngrădește drepturi elementare.
Atunci, în 2009, Dănciulescu nu i-a abandonat pe suporteri nici în Instanță.
Mă voi duce la proces cu plăcere. Unul dintre fani a fost ridicat doar pentru că a încercat să îi ajute pe ceilalţi, vorbind cu jandarmii. Am încercat şi eu să ajut, dar nu am putut să stau prea mult la gard, că erau multe gaze. Voi spune la proces ce s-a întâmplat cu adevărat la Piteşti. Vreau să îi ajut pe fani, aşa mi se pare normal.
Fandase Danciu. E cum am zis eu, a stat până a scăpat și ultimul proscris.
Vorbim despre suporteri care tot într-un incident foarte serios erau implicați, cu agresiune și invadat de teren, însǎ pentru Ionel Dănciulescu erau familie.
Familie pe care eu astăzi aproape că nu o mai recunosc.
